Pledoarie pentru învățământul privat

06.04.2018

Autor: Alex Vesa


Efectele pozitive ale economiei de piață le vedem zilnic. Pentru o mai bună conștientizare a acestora vă invit să facem o comparație cu bunurile și serviciile din economia planificată - mai exact, cu bunurile și serviciile din perioada comunistă. Haideți să comparăm, de exemplu, produsele alimentare existente atunci cu cele existente acum, produsele electrocasnice, telefoanele, mașinile, programele disponibile la televizor, serviciile de curierat, activitățile recreative ș.a.m.d.

Cu siguranță suntem de acord că economia de piață a dus la creșterea calității bunurilor și serviciilor. Iar dacă a dus la creșterea calității bunurilor și servicilor, atunci nu ar fi bine să promovăm economia de piață și în educație? Adică să promovăm învățământul privat?

Beneficiile menționate mai sus -venite la pachet cu un sistem capitalist- nu sunt întâmplătoare, iar în cele ce urmează voi explica de ce învățământului privat este un deziderat pentru copii, părinți și societate.

Înainte de asta, aș vrea să clarific un aspect: diferența între a asigura educație și a furniza educație.

Constituția României. În Capitolul II (Drepturile şi libertăţile fundamentale) al Constituției României, la Articolul 32, este menționat Dreptul la învăţătură: "(1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare". Așadar, fiecare copil are asigurat de către stat accesul în învățământul general obligatoriu (10 clase) - deci are asigurat dreptul la educație. Însă asta nu înseamnă că tot statul trebuie să îi și furnizeze această educație (iar din fericire, din anul 2016 finanțarea urmează elevul și în învățământul privat). Deci, dacă statul nu furnizează educația unor copii, asta nu înseamnă că nu le asigură acelor copii dreptul la educație - alocând finanțarea aferentă costului standard per elev școlilor private.

Voi scrie în continuare despre calitate și costuri în învățământul privat. Voi folosi în ambele cazuri expresia caeteris paribus. Pentru cei mai puțini familiari cu domeniul economic, această expresie semnifică menținerea constantă a celorlalte condiții/variabile.

Calitatea educației în învățământul privat. La nivel macro, învățământul privat nu este și nu va fi perfect. Există și cu siguranță vor exista exemple negative din școli private. Însă, spre deosebire de învățămânțul public, în învățământul privat calitatea educației, structural, tinde să crească. Asta deoarece în învățământul privat există un interes inexistent în învățământul public - iar acest interes este profitul (performanța economică în general). Dacă nu sunt mulțumit de calitatea educației primite de copilul meu la o școală privată (caeteris paribus), atunci îmi voi muta copilul la altă școală (privată sau publică): ceea ce duce la scăderea performanței economice a școlii de la care pleacă copilul. Prin urmare, școlile private sunt nevoite să îmbunătățească constant calitatea educației oferite copiilor, în caz contrar performanța lor economică scăzând (iar dacă nu se adaptează -crescând calitatea- în cele din urmă, datorită competiției, vor falimenta).

Costurile educației în învățământul privat. În prezent, costul înscrierii unui copil într-o școală privată (în majoritatea școlilor private), raportat la salariul mediu din România, este mare. Însă, structural, costurile în învățământul privat tind să scadă. Dacă am copilul înscris la o școală privată și aflu că se deschide o altă școală privată unde costurile sunt mai mici (caeteris paribus), atunci, rațional, îmi voi muta copilul la noua școală. Prin urmare, performanța economică a școlii de la care pleacă copilul scade. Așadar, pentru a avea o cotă mai mare din piață/pentru a rezista pe piață, școala inițială va trebui să scadă și ea prețul - astfel încât să nu îi plece copiii. Dacă școala nu se adaptează -scăzând prețul- în cele din urmă, datorită competiției, va falimenta.

De la teorie la practică. Am explicat mai sus cum funcționează teoretic învățământul privat. Teoriile prezentate nu sunt inventate de mine, sunt teorii despre economia de piață - studiate de economiști de foarte mulți ani. Aceste teorii sunt valabile în practică. Cred că este evident pentru oricine cunoaște scolile private din România că acestea, raportat la nivelul școlilor publice, sunt net superioare (ex. Scoala Montessori Bucuresti, Helikon, Scoala Verita).

Iar teoriile nu se aplică doar în învățământul preuniversitar. Cunoaștem cu toții facultăți private care au oferit educație de slabă calitate, ceea ce a dus la formarea unor imagini negative a acestora (potențialii clienți -studenții- știu că nu vor acumula foarte multe cunoștințe; mulți angajatori nu mai iau în calcul persoanele care au absolvit acele facultăți) - ceea ce a dus la scăderea cererii pentru facultățile în cauză. De asemenea, cunoaștem și exemple pozitive care, datorită educației de calitate, sunt în continuă creștere - ex.: Universitatea Alternativă, Entrepreneurship Academy, Maastricht School of Management Romania. Adică exact ce am explicat mai sus: instituțiile private care oferă educație de slabă calitate nu rezistă în timp, cele care oferă educație de calitate rezistă.

Externalitățile educației. Nu doar beneficiarii direcți ai învățământului privat -copiii- au de câștigat, ci întreaga societate. Printre externalitățile educației se găsesc: creșterea ratei de participare la vot, creșterea economică, diminuarea inegalităților, reducerea șomajului, reducerea ratei sărăciei, creșterea investițiilor străine directe atrase, creșterea veniturilor populației. Așadar, învățământul privat este un deziderat pentru întreaga societate.

Cum se poate stimula învățământul privat. Măsurile prin care se poate stimula învățământul privat sunt destul de simple. De exemplu: introducerea sistemului de vouchere în educație (sistem despre care voi vorbi în articolul următor); reducerea birocrației aferente înființării și gestionării unei școli private; eliminarea/reducerea taxelor și impozitelor în acest domeniu.

Gestionarea învățământului public după regulile învățământului privat. În prezent, sistemul de învățământ preunviersitar public este centralizat. E drept că prin descentralizare (ceea ce susțin) ar putea fi gestionat mai mult precum sectorul privat - deci ar crește calitatea educației primite de copii. Dar învățământul public (descentralizat) nu va putea fi gestionat chiar după aceleași reguli ca învățământul privat - așadar, rezultatele ar crește, dar nu ar fi aceleași.

Închei acest articol cu un slogan pentru prosperitate: Less Marx, More Mises!

Articolul a fost publicat inițial pe Contributors.ro, în data de 23.01.2018.


Despre autor

Alex Vesa este învățător la o școală din București, iar anterior a fost implicat într-un start-up cultural. 

Este absolvent al Facultății de Economie Teoretică și Aplicată din cadrul ASE București, iar în prezent urmează un master în "Politici Publice și Integrare Europeană" la SNSPA.